Creșterea puilor orfani de pisica
De cele mai multe ori se intampla sa fie necesar ca puii de pisica sa ramana orfani si sa fie nevoie sa fie crescuți de oameni.
Decesul sau boala pisicii-mamă, lipsa laptelui, respingerea pisoilor de către pisica-mamă, găsirea pisoilor abandonați sunt doar cateva exemple.
Creșterea pisoilor fără pisică mamă necesită multă răbdare si atentie.
Orice mamă surogat este o solutie mult mai buna decât creșterea pisoilor de către om.
Dacă există posibilitatea de a găzdui pisoii la o mamă adoptivă, se va prefera această variantă.
În primele zile după naștere, puii de pisică nu își pot regla singuri temperatura corporală si este necesar să fie controla.
Se pot folosi cutii cu capac și pături, perine termice sau saltele termice.
Trebuie atentie, puii se pot supraîncălzi ușor.
Temperatura ambientală ideală: Săptămâna 1: 30 °C
Săptămâna 2: 28 °C
Săptămâna 3: 26 °C
din săptămâna 4: temperatura camerei
Nu este recomandat sa se foloseasca prosoape flaușate: în primele săptămâni pisoii nu își pot retrage ghearele și ar putea rămâne agățați în acestea.
Creșterea și hrănirea puilor orfani de pisica
Aportul regulat de lichide și nutrienți este esențial. Puii se pot deshidrata rapid sau pot deveni hipoglicemici. In perioadele de climă uscată este necesar un aport mai mare de lichide.
Nici un înlocuitor de lapte nu poate înlocui în mod optim colostrul, laptele matern din primele zile.
In primele 3 – 4 săptămâni de viață administrarea de lapte înlocuitor pentru pisici este esențial. Laptele praf pentru pisoi este o alternativă potrivita.
Respectarea indicațiilor de preparare este obligatorie deoarece un lapte
prea gros provoacă constipații. Pisoiul trebuie hrănit cu laptele preparat într-o oră la o temperatură de aprox. 37 °C.
În primele 20 de zile de viață zona abdominală a pisoiului trebuie masată după fiecare masă cu o batistă umedă-caldă, cu o presiune ușoară, pentru a stimula digestia și urinarea.
Lapte de vacă se utilizeaza doar ca excepție.
Laptele de vacă nu este recomandat la creșterea puilor orfani, deoarece se digeră foarte greu, conține puțini nutrienți necesari pentru pisoi și poate cauza diaree.
Dacă nu este disponibil înlocuitor de lapte de pisică, se va prefera laptele de capră celui de vacă.
Doza zilnică:
În primele 3 săptămâni de viață 15ml de înlocuitor de lapte matern per
100 grame, greutate corporală, apoi 20ml per 100 grame greutate corporală.
Intervalul de hrănire: in primele 2 săptămâni cam odată la două ore, apoi odată la trei sau patru ore. Intervalul de hrănire cu sticluța este recomandat și noaptea.
Când se introduce în alimentația pisoiului mâncare din farfurie sau mâncare solidă, din săptămâna 4, nu mai este nevoie de hrănirea pe timpul
nopții.
După aproximativ 3- 4 săptămâni se va oferi mâncare pentru puii de pisică în formă de terci sau mousse.
În funcție de cantitatea de hrană mâncată de pisoi, cantitatea de lapte
poate fi redusă.
Cu timpul pisoii își vor da singur seama unde pot găsi hrana delicioasă. În cazul pisicilor mofturoase, încălzirea hranei poate ajuta. Se poate amesteca hrana cu laptele înlocuitor, acest lucru va crește acceptanță.
Când pisoii mănâncă singuri de pe farfurie, se poate oferi lapte înlocuitor în boluri până în săptămâna 8 de viață.
După acest moment, pisoii ar trebui să treacă complet pe hrană
pentru pisici, iar laptele înlocuitor nu mai trebuie administrat.
Recomandari
Este adesea posibil ca pisoii să sufere de indigestie, diaree, balonări sau constipație.
Problemele de digestie se pot evita ușor prin înlocuirea apei, folosită la prepararea înlocuitorului de lapte, cu ceai de fenicul, disponibil pentru copii mici. Ceaiul de fenicul
este cel mai eficient contra balonării. Și ceaiul de mușețel poate fi folosit. Acesta are proprietăți anti-inflamatorii și antispastice.
Atunci când pisoii orfani sunt crescuți de către om, aceștia nu mai beneficiază de protecția oferită de colostrul matern. Pisoii vor fi deosebit de sensibili la infecții de orice fel. În funcție de starea de sănătate a pisicii mame, anumiți agenți patogeni pot fi transmiși către pisoi chiar și în burta pisicii.
Deparazitare se face la vârsta de 2, 4, 8 și 12 săptămâni, apoi odată pe lună până la vârsta de 6 luni. Ulterior în funcție de riscul de infecție.
